Ela - Elena Voineag

Sunt magnet pt psihopati. Mi-am dat seama de asta prin clasa a 2-A; toate fetele erau urmarite de labagii cu … (si cum ar trebui sa ma exprim elegant zanelor, ca sa fiti multumite? – “cu penisul in erectie fluturand in timp ce aleargau si se masturbau”?! Iata, m-am supus. Revenind, toate o pateau, dar parca nu chiar in fiecare saptamana. Ce vreti, femeie fatala de mica… Azi am avut o zi care mi-a adus aminte de copilarie.
Se facea ca ma intorceam cu ai mei caini din parc, traversand pe trecere si PE VERDE. Cei doi au in jur de 40 kg bucata si nu cunosc regulile traiului intr-o tara de mitocani, asa ca erau greu de strunit. Nervos, un stimabil care incapuse cu greu in Dacia sa (brand ce provoaca ,dupa parerea mea ,transformari comportamentale la fel de intense ca si BMW-ul, dar de alta natura) si-a deschis geamul si a reusit sa raga printre gafaieli: “Adi fa, da-i drumu’!” Se grabea. Probabil era happy hour la Gil; daca si-ar fi comandat obisnuitii 50 de mici primea inca 2 gratis. O doamna “ar fi dat drumu’”; O DOAMNA, repet. Eu m-am dus in dreptul geamului si nu are rost sa relatez circu’ pe care l-am facut in mijlocul intersectiei, Doamne fereste sa va schimbati parerea despre mine; hai sa spunem doar ca termenul “mata” aparea destul de des in discursul meu. Recunosc, nu mi-a fost frica si nu eram in pericol; daca domnul ar fi incercat sa se descarcereze din masina, ar fi alunecat pe propriile straturi de grasimi topite.
Dupa o dimineata relaxanta, am facut o plimbarica pana la manichiura-pedichiura (am “porcii” urati ca dracu’ dar nu ma poate acuza nimeni ca nu sunt aranjati). Pasarelele canta, doamnele zambea, soarele stralucea si eu mergeam ca de obicei, in stilul caracteristic cealapiu, cu zambetul tamp si capul in nori. Dintr-o data, in mijlocul bulevardului, la ora 14, un domn la vreo 50 de ani, curatel, cu fata angelica si ochi albastrii, trece pe langa mine, imi pune mana pe tzatzica si imi gafaie sasaito-erotic in ureche. Partea cu tzatzica ar fi fost trista doar pt el, in cazul in care ar fi reusit sa penetreze stratul zdravan de burete de la push-up-ul meu minune; pe mine sasaitu’ m-a enervat. As fi mers mai departe, dar mi-a clipit un ochi ca la tourrette-isti. Asa ca m-am intors dupa el. Pedofilu’ grabea pasu’, io tot dupa el. Acum vine faza tare; panicat, omu’ se intoarce si IMI BATE OBRAZUL (facand gestul, la propriu!!!) si imi zice: “Doamna, ma scuzati, ce naiba…” Din nou, singurul element care m-a diferentiat de tanti Mercedesa, a fost fusta, pe care nu mi-am pus-o in cap. Femeile in toata firea care asistau, fiind in asentimentul meu, s-au amuzat. Cand aveam ocupatii mai importante, lasam specimenele astea sa isi faca de cap fara sa reactionez, folosind scuza “am alte lucruri de facut”; e uite ca momentan n-am lucruri mai importante de facut, asa ca o sa raspund cu aceeasi moneda la orice mitocanie sau curvism care mi se intampla! Cu alte cuvinte, daca ma vedeti cu poalele in cap prin vreo intersectie, va rog sa ma credeti ca exista o explicatie
Dupa amiaza, m-am dus la cafenea (nu cumva sa fac ceva productiv). In timp ce ma amuzam cu fetele, relatand faptele anterioare, se produce o eclipsa; un domn alcoolizat mai rau ca mine se posteaza la masa noastra si ne spune:”Voi trebuie sa ma lasati in pace! Baaa, sa ma lasati in pace! Fata mea nu sta la suc ca voi! Ba, vad ca nu ne intelegem…” N-am mai stat sa il consiliez. Viteza mea, n-a avut-o nimeni. Am lasat si geanta si tot si mi-am luat-o usor inauntru. Asta era ala de la ultimul nivel din Mortal Kombat-ul meu cu nebunii. Soferul avea 200 kg deci nu ma putea prinde, pedofilul avea 50 deci ii provocam fractura de coloana daca ma asezam pe el, insa acesta detinea vreo 2 metrii, 120 kg si eu tin la nasucul meu (una dintre putinele mele calitati fizice). Se pare ca am avut dreptate; ulterior am aflat ca in urma cu putin timp, domnul aparuse in cafenea cu un pistol si o …. goala. Morala: nu tineti capul plecat. Educati creaturile daca parintii lor n-au facut-o, dar nu uitati ca sunt mai multe si mai rele. Asa ca atunci cand e cazul, LUATI-O USOR LA PADURE! LET IT GO! PA PA PA! Voi sunteti mai importanti decat societatea de rahat in care traiti.
Abia astept sa vad ce prieteni noi imi fac la alimentara!

Cine salveaza un om, salveaza intreaga omenire. Este una dintre cele mai frumoase si adevarate replici pe care le-am auzit vreodata intr-un film (dau o bere cui recunoaste din ce e:). Va rog accesati site-ul www.alexdamian.com si nu ramaneti indiferenti. Din pacate, pt cei din Iran nu avem ce face, donatiile pt adaposturile de animale ajung in burtile unsuroase ale celor care omoara cainii, de poluat, poluam si cand nu vrem etc. Dar se mai ivesc si situatii in care putem ajuta concret, momente in care putem demonstra ca natura umana nu e natural urata.
Acum un an Alex era probabil un copil fericit caruia nu-i lipsea nimic; statea poate in fata televizorului (sau calculatorului )uitandu-se la desene. Tu stii sigur ce o sa faci peste un an?…