Ela - Elena Voineag

Dupa multe interviuri cu vedete nationale sau nativ vorbitoare de limba engleza, nu mai sufar de sindromul numit de americani “starstruck”, pt ca am vazut ca de aproape unii nu iti transmit nimic, iar altii desi sunt foarte tari, raman DIN FERICIRE, doar niste oameni normali. Insa din respect profesional maxim si din motive personale care tin de pick-up-ul cu care adormeam in scutece (stramosul i-pod-ului pt cei mai tineri , azi asteptam cu emotie interviul cu Stela Popescu. Mare mi-a fost mirarea…si confirmarea faptului ca numele MARI stiu sa salute si sa rada; de situatie, de tine si mai ales DE EI. S-a deschis usa studioului, noi am facut liniste ca prostii si am salutat cu zambete fortate la ora 19. “Ce faceti mai copii?!” a fost salutul ei, urmat de un ras cu pofta, desi sigur isi incepuse ziua mult mai devreme. “Noroc cu voi; din cauza voastra am mers si la coafor dupa repetitii.” Ajunsese fara un minut de intarziere desi o invitasem cu doar o zi inainte, intr-adevar coafata si machiata impecabil, eleganta si pe tocuri . Nu a avut nevoie de duble sau prea multe explicatii, se mai oprea sa glumeasca pe alocuri deochiat , cum s-a prins ca ne place, fara a se lungi, cum s-a prins ca ar deranja, simtind “publicul” fantastic, chiar si in afara salii de spectacol. N-a interesat-o ca mergea camera cand dadea din casa sau se autoironiza maxim, cu niste replici care ar provoca mici caderi de calciu divelor din noul val. Ne-a rugat extrem de elegant si modest la un moment dat sa schimbam un cadru, DACA PUTEM …?!… A vorbit la subiect, fara a aduce subiectul la ea. Nu s-a dat interesanta pt ca era oricum si avea relaxarea celui care stie ca nu are nevoie sa vina cu vorbe in plus, poze sau ziare care sa ii asigure respectul si admiratia celor cu care intra in contact. Ma jur ca nu stiu unde erau ridurile! Am observat doar ca era mai energica decat multe pustoaice. Am aflat ca: “Ii plac femeile care pozeaza senzual! Un bust descoperit e ceva superb…Dar sa nu mai stea asa cu fundul in aparat si o floare infipta la chiloti ca o jignesc si e penibil.” )) Socul mare a venit la despartire. Dupa ce ne-a pupat si imbratisat pe toti, a intrebat daca e cineva cu masina. M-am oferit sa o duc acasa dar ea l-a chemat pe Aurica taximetristul, zicandu-ne: “Deci nu las pe niciunul acasa?” …?!…

Mai, eu cand va zic ca sunt magnet de speciali, nu ma credeti! Se facea ca azi eram MC alaturi de colegul Liviu Stanciu la un eveniment Ghidul Miresei (aparem pe coperta nr. din noiembrie, ca tot veni vorba). Dupa ce a cantat Elena Gheorghe am zis: “Mama, ce bine canta fata asta, ar trebui sa participe la Eurovision, pe cuvant! Aplaudati-o inca o data va rog, merita sincer! Intelegem daca, dupa asemenea dansatoare superbe, domnii nu vor putea aplauda in picioare…” Doua glume gustate de public,deloc subtile, ba chiar mult prea evidente si cu o conotatie pozitiva la adresa Elenei, care e foarte tare dupa parerea mea. Ulterior, m-am trezit la masa cu trompetistul si iubitul ei, care FARA SA NE FI CUNOSCUT VREODATA, mi-a zis: “Auzi, tu iti faci singura textele? Ca esti foarte spontana asa… Cam deplasate glumele si sa imi spui daca ai nevoie de ajutor la documentare; Elena Gheorghe A FOST la Eurovision!” …Wow…Am aflat de la prietena Giulia ca el e …Cornel. Si ca ar fi si impresarul Elenei. Pai bine mai Cornel, ca tot iti place ironia, cum sa ma ajuti tu cu documentarea daca nu m-ai convins ca stii sa silabisesti corect “documentare”?… Asemenea prostie ma face sa ma intreb daca atunci cand se numara de Revelion, nu le atrage atentia ca o fac invers. Cand ma pregateam sa imi irosesc un minut din viata umplandu-l de respect si P.R, a intervenit Liviu, care a fost foarte haios:” Alooo, femeie, ce te agiti?! Nu vezi ca seamana cu ficusul meu? Doar ca ficusul intelege mai mult…” Chestia e ca eu pot face diferente; e pacat ca in alte situatii, o fata atat de talentata risca sa isi strice imaginea si relatia cu presa din cauza binevoitorilor. Si revenind la lucruri mai importante, Elena Gheorghe chiar face super atmosfera live!

Bine, diferente sunt multe, incepand cu bunul simt (care ocoleste capitala din ce in ce mai des) si terminand cu blazarea cronica specifica Bucurestiului (inca de la 10 ani, ceva ne face sa nu mai zambim oamenilor pe strada si sa ni se para cool sa ne puta totul, in timp ce altii se bucura de frumusetea frunzei primavara de parca ar fi castigat la loto; ma rog, nici asa nu stiu cat de ok e )). Insa m-am tot intrebat de ce ne e atat de frica de “moldoveni” (pt ca asa denumim generic tot ce nu este local). De ce ei au un talent in a reusi repede si bine, bine. Nu cred ca are legatura cu tot felul de lucruri urate care se spun, gen moravuri usoare si perversitate maxima; cred ca totul se rezuma la SFATURILE PARINTESTI. Cand te numeri printre putinii bucuresteni care au terminat liceul cu chef de munca ti se spune acasa:”Mamica, tu esti bun asa ca fa-ti treaba si nu accepta rahaturi din partea nimanui!” Cand aceeasi situatie se intampla in provincie, discursul e: ” Mamica, fa-ti treaba cum poti, dar vezi ca in Bucuresti lumea e rea , asa ca atentie pt ca nimeni nu iti este prieten. A, si zambeste frumos TUTUROR!” 1-0 pt ei

Tocmai am filmat cu o echipa prea tare! De fapt mai mult s-a ras daca stau sa ma gandesc. Mi s-a confirmat inca o data ca cei care sunt “mari” nu uita cei sapte ani de acasa si nici sa zambeasca sau sa te faca sa te simti mai bun decat esti. Cu oamenii astia mi-ar placea sa stau in fiecare zi ca sa “fur”! Vlad Ivanov din “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” e o bomboana si sper sa nu isi ia bataie pe strada la cat de nesuferit e cand interpreteaza tot felul de odiosi, intr-un mod genial. Regizorul Radu Muntean nu mai are nevoie de vreo introducere; spun doar ca are atata rabdare incat cred ca ar rezista pana si intr-o gradinita! Fiti atenti la campania asta publicitara pt ca o sa va placa maxim personajele iar pe mine o sa ma vedeti … ALTFEL, foooarte altfel ))