Ela - Elena Voineag

Niste prieteni buni s-au dus la o masa mare intr-un restaurant care imi place mult, cu mancare buna si fite lipsa. A venit si un amic fotbalist cu iubita din seara respectiva. A intrebat-o ce ar dori sa manance. Tipa a spus ca intotdeauna prefera crevetii. Zis si comandat. Faza cea mai tare nu a fost cand ea a inceput sa ii manance cu tot cu carapace, picioare si cap, in timp ce ii ieseau mustatile (crustaceului) peste tot si toti se tineau de scaune. Genial a fost patronul, care s-a apropiat subtil spunandu-i: “Da, e bine si asa! Dar stiti ce buni sunt daca ii decorticati?…”

Azi eram la semafor la Sala Palatului. Un domn cersetor fara un picior mi-a batut violent in geam si mi-a cerut bani. Mai aveam o suta de mii. Ii dadusem 50 de mii unei pensionare la alt semafor. Nu vreau sa subliniez nimic; pur si simplu asa s-a intamplat. Strang bani pt ceva machiavelic si grandios; singura optiune pt unul care cheltuie cat are, in astfel de situatii, e sa nu umble cu bani la el! I-am spus cersetorului fara un picior ca imi pare rau dar nu am. El a zis: “Sa ti-o trag la muie fa!” … STIUUUUUU! Stiu ca am fost imatura si rea, insa n-am putut sa ma abtin. Am deschis geamul si i-am raspuns: “N-ai echilibru.”