Experimentez o noapte trista rau. Vorbeam tarziu la telefon cu prietena mea Liana despre pseudo problemele noastre legate de al meu, al ei etc. si brusc s-a oprit. A facut o pauza si a inceput sa planga inecat. Mi-a zis: “A murit Michael”. “Ce ai draga, te uiti pe Otv?” Intreb eu stupid de parca asa ceva e imposibil, ca doar e MICHAEL, care o sa cante si pt stranepotii mei, pt ca sigur poate si e mai tare decat Chuck Norris. Cand m-am lamurit ca nu gandeam tocmai corect, am inceput sa plang involuntar. Mult si rau. Si nu pt ca a murit, ci pt momentul si felul in care a murit. M-au enervat teribil si comentariile unor jurnalisti care nu stiu sa iti zica trei piese semnate de el (incluzand “Thriller”), in schimb nu se satura de vesnicele intrebari lagate de operatii si pedofilie. Inteleg, sunt prima la glume cu Michael si copii ( si la orice fel de glume neortodoxe in general) dar ma jur ca nu era momentul.

Michael Jackson nu a facut istorie; el e istorie. Culturala. A fost primul superstar afro-american! Rog snobii sa nu strambe din nas pt ca DA, ce a facut el chiar e arta. A revolutionat coregrafia, muzica si a confirmat notiunea de superstar (dupa Elvis, Beatles si Freddie Mercury). A fost primul care a intuit importanta videoclipului. A ridicat standardele maxim ca performer, ba chiar le-a facut de neegalat. Are cea mai fanatica baza de iubitori, a schimbat fata industriei muzicale si a castigat enorm de multi bani. Intrebarea e: PT CE?

Ca sa moara practic saracit si hulit de catre o societate care isi ridica idolii doar pt placerea de a-i darama. Un apropiat de-al lui Marylin Monroe a spus ca aceasta a murit pt ca lumea nu era pregatita pt o Marylin batrana… Cred ca iubita mea Farrah Fawcett putea confirma teoria din pacate. Sunt curioasa cati vor urmari documentarul despre lupta ei urata impotriva cancerului (dupa cum si-a dorit) si cati vor prefera sa revada filmari dragute de acum 30 de ani.

Singura placere a lui Michael era prostia aia de Neverland si a murit pana si fara ea. A vrut sa faca turneul de revenire tocmai pt a avea banii necesari construirii unui nou Neverland in Marea Britanie. A vazut practic cum i-a fost luat locul pt care a muncit, cu putin timp inainte sa moara.

Arata ca un ciudat si se comporta dubios? Dragii mei, am o veste: cu totii o sa ajungem niste babe sau mosi penibili si urati, care isi tarasc budigaii dupa ei pana la paine. Asta daca suntem suficient de norocosi sa ajungem la varsta aia. Nu cred ca vi s-ar parea ok sa fiti judecati dupa aspectul si comportamentul de atunci, iar realizarile tineretii sa nu mai conteze.
Vorbea pitigaiat si amuzant? Da. Rau. Doar ca dadea foc oricui pe scena!
A facut copii cu mama surogat?! Asa, si? De Ricky Martin vad ca nu se ia nimeni.
Vai, dar a molestat copii?! In primul rand a fost doar acuzat si nu condamnat. Si ca tot veni vorba, daca era vinovat, ce fel de parinti accepta 60 milioane $ pt violul copilului lor, in loc sa il tarasca pe “nenorocit” in inchisoare? Think about it… Si daca era vinovat pe bune, sa-mi fie iertata lipsa de sensibilitate, dar ce treaba are asta cu viata profesionala? Cine vorbeste despre faptul ca Einstein a fost un tata oribil, despre alcoolismul lui Nikita Stanescu sau despre orgiile homosexuale violente ale lui Freddie Mercury? Urat din partea lor adevarat, doar ca treburile astea m-ar fi interesat daca stateam cu ei in casa. Sau daca discutia era despre Dalai Lama si maica Tereza. NU ARE LEGATURA. PUNCT.

Michael Jackson: copil chinuit si in acelasi timp superstar innascut; sex simbol adulat cu o viata sexuala incerta sau inexistenta, cantaret “foarte pop” dar cu mesaj in acelasi timp, sfant si demon, fenomen si un artist noaptea vesel, ziua trist.

Ma simt privilegiata pt ca “l-am prins” in perioada mea de formare. Ascultam “Black or white” atunci cand ni se spunea sa nu ne jucam cu tiganii la scoala; “Earth song” m-a invatat ca omul e cea mai nociva specie; “Heal the world” mi-a indus ideea ca nu trebuie sa ne intereseze doar universul nostru si preferata mea, “Man in the mirror” mi-a bagat in cap unul dintre putinele principii dupa care ma ghidez – sa incerc sa fiu schimbarea pe care mi-o doresc la altii.

Si ce imi place mie, e ca atunci cand toata lumea sufera, se gaseste cate un destept din asta accneic si cu mare tupeu exclusiv pe net. Am vazut un comment de genul: “Si ce ma? A mai crapat un violator de copii! Ce bine imi pare!”
Mi-ar placea sa iti dau si eu un comment urat cand n-o sa ai cum sa-mi raspunzi, fiind usor rece si intepenit, dar asta nu se va intampla. Stii de ce? Pt ca n-o sa aflu cand te duci dupa tataie. Si stii de ce? Pt ca n-o sa intereseze pe nimeni!!!