Chiar m-am simtit bine weekend-ul asta fara sa fac ceva deosebit si fara sa ma enerveze mitocania. Vineri am fost la Bruno; extraordinar, senzational, minunat! Nu am de gand sa fac analiza pe text si sa deschid ochii celor care au plecat de la Borat sau Bruno, neintelegand talentul si mesajul din spatele umorului de wc al geniului Sacha Baron Cohen. Simplu si revolutionar,punct.
Am nimerit pe urma, din greseala (m-a sunat “prietena mea care uraste ca si mine femeile nebune” de asemenea cunoscuta sub numele din buletin Suzana) asa, si m-a chemat la flash mob Michael in fata la TNB. La multumesc celor prezenti acolo pt ca sunt romani draguti si cu bun simt, pt ca au facut multa lume sa zambeasca, pt ca l-au iubit pe Michael si pt ca au facut show. Pt ca mi-au demonstrat ca nu doar lucrurile urate ne unesc si ne inspira. Si pt ca au adus un omagiu tardiv, dar mult prea meritat.
Seara, ne-am intersectat cu fetele de la cafenea care ne-au anturat la drive in sa vedem “Ice Age 3″ (cel mai tare din serie) Mi-a placut mult desi fac parte din gasca fanilor “Madagascar”.DRIVE IN…ce inventie…de la producatorii fast food-ului, viselor desarte si ai Jessicai Simpson vine…DRIVE IN-ul! N-am cazut pe spate, dar recunosc ca are un mare avantaj; acolo nu mai vad spectacolul PT CARE NU PLATESC SI PE CARE NU VREAU SA IL VAD (DAR O FAC MEREU) la cinematograful normal – “The Cocalar Movie” (starring Gino and Lory). Ii stiti sigur, nu aveti cum sa nu. Va asezati pe scaune cuminti asteptand inceperea filmului, cand, deodata, incepe inainte productia autohtona. Brusc, urca haita pe covorul rosu (din mintea lor). Ei, freza gelata, placute D&G pe fund si…slapi. Ele, coada de cal (si ras la fel), tzatze in afara vestimentatiei si tocuri de 20cm. Nu apuci bine sa cazi in admiratie si invidie bineinteles, ca incep sa glasuiasca. Superstarurile incep sa isi ceara atentia meritata ragaind, razand si facand glume intre ei, menite sa fie ascultate si apreciate de catre intreaga sala. Exact inainte de a ma opri din a merge la cinema din cauza “spectacolului” (desi e una dintre activitatile mele preferate) stateam asa, urmarindu-i plina de uluire, divinizandu-i am putea spune si ma intrebam: DE CE OFERA ASEMENEA SPECTACOL GRATIS?! Ulterior am realizat ca eram o superficiala care nu le intelegea altruismul. Asa ca imi cer scuze si le multumesc acestor oameni extraordinar de frumosi, inteligenti si INTERESANTI pt ca ne binecuvanteaza cu prezenta lor existenta noastra marunta. Ma duc la film crezand ca o sa vad un simplu Al Pacino si deodata, Dumnezeu imi provoaca o bucurie imensa, o surpriza neasteptata, cand apar ei, superstarurile; imi vine sa plang de emotie numai cand tastez despre asta…gata, ma scuzati…